 Malaria
Malaria este o boala parazitara care in trecut a avut in tara noastra un caracter endemic, fiind reprezentata de un numar mare de cazuri, din care unele destul de grave. De peste doua decenii si jumatate boala este eradicata, Romania fiind printre primele tari care a raportat un asemenea succes pe plan sanitar. In prezent malaria la noi este reprezentata de cazuri cu totul izolate, din care unele sunt din import (aduse din tari in care boala n-a fost inca lichidata), iar altele cu caracter autohton, aparand la cei care au facut transfuzii cu sange provenit de la vechi malarici, purtatori vechi si inaparenti ai parazitului.
Agentul etiologic al malariei este un protozoar din genul Plasmodium, care cuprinde speciile P. vivax, P. falciparum, P. malariae si mai rar P. ovale. Parazitul, pe langa o faza tisulara, pe care o petrece in celulele hepatice (hepatocite), trece printr-un ciclu asexuat eritrocitar (in globulele rosii) in sangele omului si printr-un ciclu (sporogonic) sexuat care se desavarseste in organismul insectei vectoare (tantarul anofel).
Din punct de vedere clinic, malaria evolueaza cu febra, anemie si splenomegalie (marirea in volum a splinei). Caracteristic in aceasta boala este accesul malaric care consta din frison, febra si transpiratii. Accesele in malaria data de P. vivax si P. ovale se repeta tot a treia zi, in cea determinata de P. malariae tot a patra zi, iar in malaria provocata de P. falciparum, accesele se pot succeda neregulat sau zilnic.
Boala se prezinta sub o forma acuta sau sub o forma cronica si uneori se insoteste de implicatii cardiovasculare, pulmonare, digestive, renale sau nervoase. Malaria in timp evolueaza spre o stare de extrema slabiciune cunoscuta sub numele de casexie malarica. Complicatii de temut ale bolii, adeseori fatale, sunt accesul pernicios, coma malarica si febra bilioasa hemoglobinurica, determinate mai frecvent de specia P. falciparum.
In zonele endemice de boala, semnele clinice ale bolii sunt destul de edificatoare si un diagnostic probabil este relativ usor de facut. Diagnosticul devine mai dificil acolo unde boala este mai putin cunoscuta si in regiunile, cum este si tara noastra, din care aceasta a fost eradicata. In asemenea cazuri la bolnavii suspectati de malarie se va incerca un diagnostic pozitiv prin cautarea parazitului in sange. Examenul parazitologic al sangelui se poate face pe frotiu colorat sau in picatura groasa.
In zonele in care malaria a fost eradicata si care sunt sub o stricta observatie (pentru a se preveni o noua reaparitie a bolii), un diagnostic corect trebuie stabilit cu cat mai multa grija. De aceea, lamele care prezinta dubii ca si cele declarate pozitive este indicat sa fie revazute si de laboratoare de specialitate. In malarie este posibil si un diagnostic imunologic, apeland in acest scop la reactia de imunofluorescenta indirecta. Semne indirecte care sa pledeze pentru o eventuala malarie pot apare si in tabloul sanguin, unde pe langa o scadere a numarului de globule rosii si pe langa punctatii bazofile in cele ramase, se mai pot remarca modificari de forma, de marime si colorabilitate ale acestora.
Locul chininei, plasmochinei sau ale derivatilor acridinici, folositi multi ani inainte in tratamentul malariei, a fost luat de clorochina, primachina si pirimetamina (Daraprim, Malocid) preparate eficiente si mai putin toxice, care sunt cu succes utilizate atat in tratamentul curativ, cat si in tratamentul supresiv (cu menirea de a impiedica aparitia acceselor malarice), sau profilactic (in scopul de a preveni) al acestei boli. Medicamentele se administreaza numai de catre medic, dupa prescriptiile in vigoare ale Ministerului Sanatatii. De altfel bolnavii, chiar cei cu forme necomplicate, se spitalizeaza. |
