Dientamoeba fragilis
Dientamoeba fragilis este singurul protozoar intestinal care prezinta stadiul de trofozoit fara a avea un stadiu chistic. Nu se cunoaste modalitatea prin care trofozoitii supravietuiesc pentru a transmite infectia, dar prevalenta crescuta a Dientamoeba fragilis la persoanele cu oxiuroza ridica intrebarea daca ouale sau larvele de Enterobius nu pot facilita transmiterea Dientamoeba fragilis. Daca simptomele sunt prezente si se datoreaza D. fragilis, acestea sunt in general usoare si cuprind diareea intermitenta, durerile abdominale si anorexia.
Diagnosticul este realizat prin evidentierea trofo-zoitilor in scaun, labilitatea acestor forme fiind motivul pentru care in probele din materiile fecale conservate imediat dupa recoltare sunt evidentiati trofozoiti in numar mai mare. Rata eliminarii prin scaun variaza, astfel incat examinarea mai multor probe recoltate o data la doua zile creste posibilitatea decelarii.
Tratamentul poate fi realizat cu iodochinol (650 mg x 3 pe zi, timp de 20 zile), paromomicina (25-30 mg/kg pe zi in 3 doze, timp de 7 zile) sau tetraciclina (500 mg x 4 pe zi, timp de 10 zile). |